Saptamana trecuta s-a intamplat inevitabilul si unul dintre bunicii mei din Bucuresti a trecut la cele sfinte. Din pacate, se spune ca toti suntem datori cu o moarte, asa ca oricat am incerca noi sa scapam dea ea, n-avem nici o sansa. Omul a avut o viata frumoasa, lunga, asa cum sper si eu sa am la randul meu.
Pana la urma, cand vezi ca omul moare de batranete la aproape 90 de ani, nu prea e asa tristete crunta, de cat cea care apare in sufletul tau stiind ca o persoana iubita nu mai este langa tine. In rest, scapi de frustrarile pe care le simti in momentul in care cineva drag se duce mai devreme de cat ar fi fost programat.
Ei bine, problema este ca omul era inscris la un fel de asociatie care ar trebui sa se ocupe de inmormantare, la care bunicul meu a cotizat ani de zile. Platea ca si cum ar fi platit o rata la banca. Zeci de milioane de lei adunat in cativa ani. Asa e omul cand simte ca sfarsitu-i aproape, nu vrea sa fie o povara pentru cei din jur in momentul in care trece la cele sfinte si se ingrijeste de tot.
Ei bine, firma respectiva nu a vrut sa recunoasca nimic. Desi aveam o parte din chitante, oamenii ziceau ca daca nu a platit in fiecare luna nu se pot ocupa de inmormantarea lui. Eu unul cred ca banii au fost platiti, insa ei au profitat de faptul ca noi nu gaseam toate chitantele. Bunicul traind singur, va dati seama ca doar el stia unde sunt actele si toate cele.
Cu omul mort pe masa, doar nu era sa ne apucam sa rascolim toata casa, eventual si garsoniera bunicii pe unde se mai ducea din cand in cand si era foarte probabil sa fie si pe acolo chitante. Nu avea rost. Am cautat cea mai serioasa firma de pompe funebre Bucuresti si am rezolvat problema. Am dat bani grei, dar la asemenea momente nu te mai uiti la ce si cat dai. Important este ca am reusit sa facem omului o procesiune de nota 10, solemna, serioasa, asa cum ar fi meritat.
