SHARE

O nunta la poalele muntilor, in natura, este tot ce mi-as putea dori vreodata. Evident, cu o femeie… (sa nu lasam rost de interpretare). Intotdeauna am fost impotriva nuntilor in orase, nu stiu de ce toata lumea se inghesuie in aceleasi restaurante-carciumi pentru a sarbatori unirea a doua destine. Chiar asa suntem un neam de betivi pentru care nu exista alta distractie mai mare decat aceea de a bea pana cazi sub masa? Nu vreau sa cred asa ceva despre romani. Prefer sa cred ca sunt un neam de oameni veseli, colerici, pusi pe distractie.

Ma gandeam uneori la faptul ca nunta in oras este next level pentru cei din mediul rural. In viata este ceva cat se poate de normal sa tinzi spre mai bine. Atunci cand te nasti la tara deja esti in dezavantaj in raport cu civilizatia. Discut aici strict despre satele romanesti, pe care le stim cu totii. Asa cum eu visez la o nunta in natura, la fel si altii cu care soarta a fost mai putin generoasa, viseaza la o nunta in oras. Fiecare unde isi vede urmatoarea treapta in ceea ce priveste evolutia, zic.

Imi si imaginez nunta perfecta, vara, corturi, un fotograf ieftin Brasov caci in zona respectiva se desfasoara actiunea. Nuntasii stau insirati in natura, fiecare la masa lui. Muntii rasuna de muzica buna si cand spun muzica buna nu ma refer la tigani alimentari precum Florin Salam, Sandu Ciorba, Florin Peste. Nu, cand spun muzica buna ma refer la muzica usoara – soul a anilor 80 si 90 si bineinteles muzica Eurodance, atat de draga mie. Nu vad nunta fara muzica Eurodance desi niciodata nu am inteles de ce ma atrage asa de mult acest gen… Probabil am ramas cu senzatia seriozitatii anilor 90, cand, desi eram copil, incepusem sa percep franturi din lume asa cum erau ele in realitate. M-am maturizat mult mai rapid fata de alti copii de varsta mea din cauza problemelor din familie, asa ca inclin sa cred ca aceea era adevarata fata a anilor 90: muzica buna, oameni cu bun simt, vise.

Nu mi-au placut niciodata traditiile romanesti, nu mi-a placut jucatul horei in fata blocului cu taraful dupa tine, cu zarva, agitatie, galagie. Eu urasc galagia si tot ce imi doresc este liniste, de-asta si inclin spre nunta la poalele muntilor. Discutam intr-un articol trecut despre faptul ca e bine ca traditiile satului sa ramana in acea lume. Aducerea lor la oras capata alt accent si deja nu isi mai are rostul. Una e sa joci hora cu intreg satul fara sa deranjezi pe nimeni si alta e sa faci ditamai taraboiul in fata blocului si sa nu-ti pese de nimeni altcineva.

Articole Recomandate

Mai sunt la modă cărțile de vizită? Cărțile de vizită sunt una dintre cele mai vechi metode de a-ți face reclamă sau de a lega anumite relații business. Ei bine, cum în ultimii ani tehno...
Astazi apare Android M Ce este Adnroid M? Anul trecut, Google a dezvaluit la I/O 2014 ceea ce urma sa devina Android Lollipop anul acesta. In 1025, cei de la Google vor s...
Mă numesc Alex Ciocan și scriu pe bloguri de ani de zile. Dețin bloguri pe aproape toate nișele dar cele tech mă pasionează cel mai mult. Puteți citi mai multe lucruri personale pe blogurile alexciocan.ro sau amiralul.info.

LEAVE A REPLY